In week-end-ul care a trecut am fost din nou la munte, cum nu am mai fost de multa vreme. Am mers la cursul despre avalanse desfasurat la Balea Lac. Asadar, ne-am luat catrafusele si casa si ne-am carat la Balea. Eu cu Andreea, cu Alex Molea si cu Pelle. De fapt, acest curs m-a readus cu gandul la vremurile cand mergeam mai mult pe munte si ma cataram mai putin, si evident ca mi-a starnit un chef nebun de a mai merge iarna pe creste si de a strabate muntii. Cred ca ultima data cand am mers acolo pentru o tura serioasa pe munte iarna a fost in 2002 de revelion, cand am incercat cu Dudau sa facem celebra creasta « Vartopel-Arpasel ». Din pacate lui Dudau i s-a rupt bara de legatura de la un coltar si am fost nevoiti sa ne intoarcem din traseu.
Acum insa am stat mai mult in cabana, programul cursului fiind destul de intensiv.
Am simtit totusi ca traim in natura, intrucat, asa cum spuneam, ne-am dus cu propriile case. Adica am stat cu corturile. Mi-am impus de acasa sa nu ma las prada confortului de cabana. De fapt, n-am facut altceva decat sa pun echipamentul la treaba. Doar nu va inchipuiti ca faceam frigul in cort. Sacul de dormit si pufoaica si-au facut treaba. Am avut norocul sa nu fie vant cand am montat corturile.
Desi cursul a fost intensiv, Alex cu Andreea si cu Pelle au reusit vineri dupa-amiaza sa faca o tura pana in « saua Capra ».
Cursul despre avalanse a fost foarte bun, din punctul meu de vedere. Chiar daca nu mai merg pe munte atat de mult ca altadata (dar asta nu inseamna ca n-o sa mai merg), am invatat o seama de lucruri importante despre munti, zapezi, pante, avalanse, chestii care cu siguranta ca-mi vor fi utile in viitor pe munte, atat la treking cat si in alpinism.
Recomand acest curs pentru viitor, tuturor iubitorilor si practicantilor de munte. Pentru cine are ocazia, recomand cartea d-lui Francois Sivadiere despre avalanse. Francois a fost ceva vreme directorul institutiei ANENA din franta, institutie care are ca scop principal studiul avalanselor.
Ceea ce nu recomand in schimb, este cabana Paltinu, unde esti tratat bine doar daca faci consumatie de la ei cat mai mult si evident la niste preturi foarte piperate. O cabana la care montaniardul cu buget mai mic nu este binevenit, nu poate manca din traista si nu poate fi primit calduros si cu ospitalitate.
Cu toate astea, recomand cu certitudine muntii Fagarasului, care sunt senzationali, mai ales iarna. Desigur ca iarna presupune alt echipament si putin mai multa experienta (deci inca o data este foarte evident ca „iarna nu-i ca vara”). La asta mai adaug comunicarea cu cei de la serviciul Salvamont, care, indiferent ce zvonuri circula pe la noi, fac treaba buna in conditiile pe care le au.
Desi nu stiu cand voi mai ajunge in Fagaras pentru o tura de treking de iarna, intrucat sunt mai mult orientat pe catarat, imi doresc sa ma reintorc acolo.
Week-end-ul viitor insa, merg din nou la Costila, cu Pelle si cu Alex.

Va doresc sa aveti calatorii fabuloase,

Dan
Text: Daniel Burcea

Foto: Alex Molea

Corturile

Spre saua Capra

Alex in creasta

Din crestele Fagarasului

Dupa noi urma sa vina „vremea buna”