Perspectiva actuală despre ceea ce este important ca un cățărător să dezvolte în cățărare vorbește în general despre cele două abilități fundamentale;  forța și tehnică. Ca și cățărători am intrat în contact (sau ne-am implicat poate) de nenumarate ori cu dezbateri aprinse despre ceea ce este mai important pentru a-ți crește performanța în escaladă.

Înca există și persistă controverse serioase despre ce este corect sau greșit ca tehnică sau stil de antrenament și despre ce tip de cunoaștere și practică poate conduce un cățărător către succes.

La o privire mai atentă însă putem descoperi că cele două aspecte (forta și tehnica) sunt insuficiente pentru a explica pe de-a întregul multiplele fațete ale mișcării. Succesul într-o escaladă depinde de fapt de mai multe variabile decat de cele două.

Cred că putem fi în majoritate de acord cu faptul ca e important antrenamentul fizic, capacitatea fizica a cățărătorului și că deasemenea la fel de importantă este și deprinderea unor tehnici cat mai corecte care cresc foarte mult eficiența cățărătorului.

Autorii cartii  ‘’The self coached climber’’,  Dan Hague și  Douglas Hunter, prezintă în manulalul lor de antrenament o viziune extinsă asupra eficienței în cățărare, considerând că evaluarea vizuală a tehnicii este insuficientă și foarte limitativă.

‘’De ex., se presupune adesea ca acei cățărători care se mișcă încet și demonstrează un mare control sunt eficienți. Acest lucru nu este întotdeauna adevarat, cel mai probabil aceștia sacrifică eficiența. Ei se pot mișca prea încet, pot să evite mișcările dinamice, pot iniția cele mai multe dintre mișcările lor din brațe sau pot avea alte obiceiuri care să solicite mai multă forță decat e nevoie la orice mișcare.’’

Ei se axează astfel pe ideea de maximizare a eficienței  printr-o buna întelegere a complexității mișcării și a mecanismelor ei.

Pentru a obține o eficiența mai mare în parcurgerea traseelor, cățărătorii trebuie să observe complexitatea fiecărei mișcări și schimbările care au loc în echilibrul lor, coordonarea intermusculară și sincronizarea, de la o poziție la alta.

Deci, în primul rând este esențială întelegerea cât mai bună a mișcării cu toate componentele ei:

–          echilibrul care are un rol central ce trebuie pe deplin înteles, apreciat și folosit,

–          timpul și spatiul în care se desfasoară mișcarea

–          și toata relatia lor cu legile de baza ale fizicii care guvernează toate mișcările.

Toate aceste componente sunt interconectate, interdependente și prezente în toate mișcările pe care le facem.

Elementele componente ale mișcării pe care le dezvoltă cei doi autori în manualul lor sunt urmatoarele:

1. Echilibrul:

Echilibrul este baza mișcărilor și cu cat avem un echilibru mai bun cu atât vom depune mai putin efort să ne mișcăm. Acesta poate fi descris ca fiind relația dintre baza ta de sprijin și centrul de greutate. Baza de sprijin în cățărare este dată de prizele de mana și de picior iar centrul de greutate este punctul  în care gravitația trage de cop. Echilibrul are o arie extinsă de tipuri și calități (tipuri: stabil, instabil (offset) și dinamic) iar fiecare mișcare se bazează pe un anumit tip de echilibru care este cel mai avantajos de folosit. Găsind și folosind echilibrul optim pentru fiecare mișcare este de bază pentru eficacitate și eficiență.

2. Forța:

Forța ca putere de a aplica presiune pe prize: definiția cea mai comună. Abordarea actuală pune accent pe faptul ca noi putem controla modul în care aceste forțe sunt  implicate în procesul mișcării și le putem dirija în consecință.

3. Timp:

Fiecare traseu de cățărare are caracteristici diferite ca timp și ne solicită mai multe tipuri de răspunsuri  ca mișcare, tactică și rezistență fizică. Mai mult de atât, sincronizarea (timing) mai reprezintă și timpul în care o mișcare este coordonată.

4. Spațiu:

Acest aspect al mișcării a fost deseori neglijat în cățărare. Corpul nostru de mișcă într-un spațiu tridimensional iar vizualizarea traseului corpului nostru ne furnizează informații valoroase despre echilibru, forță și timp.

Eficiența:

Eficiența în mișcare înseamnă să realizezi o mișcare sau o cățărare de succes cu cel mai mic consum fizic posibil. Fiind eficient în acest mod, cățărătorii iși pot atinge întregul lor potențial.

Pe langă aceste aspecte, mai sunt și altele la fel de importante –  procesele motorii, învățarea motorie, stările mentale și simțul kinestezic.

De asemenea suntem de părere că este foarte important să îți stabiliești obiective în cățărare și pe termen scurt și pe termen lung pentru a susține motivația învățării și a antrenamentului, chiar și atunci cand efortul este semnificativ… sau poate chiar pentru ca efortul să fie unul semnificativ.

Extras din manualul de antrenament: ’’The self coached climber’’,  Dan Hague și  Douglas Hunter