Desi lucrul pt pregatirea festivalului a inceput mai demult, abia acum m-am gandit sa va povestesc cate ceva despre ce s-a facut pana acum.

Merg de mai multa vreme in Sohodol, si de fiecare data cand intru in chei, mai uit la peretii goi si mereu spun: ia uite ce traseu ar intra aici…si aici…si aici…… si pana la urma am acumulat in mine atat de multe ganduri despre aceste posibile trasee, intrucat de la un moment-dat a inceput sa ma framante ideea de a echipa cateva linii noi. Asadar, mi-am pregatit tot ce trebuie si m-am apucat, impreuna cu Alex Molea, cursantul si prietenul nostru, si cu Rasvan din Tg Jiu, sa echipam trasee. La sf unui week-end prelungit am reusit sa numaram 6 trasee, deschise la o faleza noua, la iesirea din amonte a cheilor, la 200 m mai sus de nari.

Am fost obositi dar multumiti de aceasta actiune. Dar pe masura ce mergeam acolo la catarat, vedeam din ce in ce mai clar multe alte linii de catarat si la adunam in minte. La scurt timp mi-am dat seama ca in mintea mea se adunasera deja o multime de linii posibile, si ma gandeam numai la un lucru – sa mai merg la echipare de trasee. Asa ne-am gandit sa facem ceea ce n-am reusit anul trecut si anume un festival de catarat.

A doua oara cand am mers acolo pentru echipare, am avut un randament mai bun – 8 trasee in 4 zile. O parte din numele traseelor reflecta momente din timpul echiparii, cum ar fi: tr „cand m-am trezit…”, tr „inainte de rasarit”, tr „goana dupa munca”, tr „salvati pastravii”.
Acesta din urma are o poveste draguta: intr-o dimineata, la a treia actiune de echipare (week-end-ul care a trecut), la Nari, tot auzeam clipocit intr-o balta chiar din nari. Raul secase si mai ramasesera cateva balti pe ici pe colo.
Andreea s-a dus sa vada si a strigat la mine sa vin ca se zbat saracii pastravi fara apa, ca le-a secat baltita.
M-am dat jos din coarda, si am inceput sa punem pestii intr-o punga mare cu apa, in ideea sa-i ducem mai sus pe rau unde este apa.
Dar pestii nu se mai terminau. Scoteam de acolo pastravi cat antebratul meu de lungi (fara palma); nu-mi venea sa cred, dar ma bucuram ca-i salvez. Unii erau aproape lesinati.
Am reusit sa ducem la primul transport vreo 100 de pesti, si mari si mici. La a doua tura i-am dus in balta unde se face de obicei baie langa nari. Din pacate, in doua zile s-a micsorat apa si acolo, si oricum incepusera oamenii din sat sa vina sa-i prinda pe saracii pesti. Totusi ne-am bucurat ca pe cei care i-am dus mai sus pe rau nu i-a mai prins nimeni (cred).

Asadar, acum sunt in total 20 trasee noi pentru festival, insa noi ne- am propus macar vreo 35, deci mai avem de lucru.
In we trecut am echipat doar 4 trasee, ce-i drapt foarte alungi, insa am fost singur, ceea ce a fost destul de grau si cu randament mai scazut. M-a ajutat si razvan dinTg Jiu, adica el a curatat traseele din urma mea.

Fac apel pe aceasta cale la cei care au timp si pot veni cu noi pentru echipare de trasee in Sohodol. Ne-ar fi de mare ajutor.

Despre banii cheltuiti pentru aceasta actiune voi povesti la sfarsit; oricum, in acest moment inca nu am adunat suma necesara tuturor materialelor si a celorlalte necesitati.
Tot la sfarsit voi povesti si de cei care ne-au ajutat, carora le multumesc tot timpul in gandurile mele.

Asadar, ne vedem week-end-ul viitor din nou in Sohodol la ecjipare de trasee.

O saptamana frumoasa,
Daniel Burcea